Pretty Weird

Inainte de a ma apuca de treburi serioase, vreau sa multumesc oficialilor romani care s-au gandit sa ne dea liber de summit... si astfel mi-au permis sa imi duc viata de pensionar fara sa fiu deranjata de factori externi... adica scoala... u know.

In alta ordine de idei, vroiam sa scriu acest post ieri dar m-am gandit ca e 1 aprilie, nu o sa ma luati in serios etc etc... Despre ce e vorba? Despre cum publicul la un concert Panic at the Disco s-ar putea sa nu mai fie preponderent emo...da, Panic fara !. They dropped it. Si sincer, e mai bine fara ! given the new musical direction. De unde erau fratii mai mici(?) si ceva mai dashtepti ai alora de la Fall Out Boy, PatD au ajuns sa fie comparati cu Beatles. Da, ati citit bine, Beatles. Noul album e dubios de psyche, usor acoustic, cu orchestratii ample (uitati sintetizatoarele omniprezente pe primul album) si cu versuri less...well, emo... Spun 'less' pentru ca, desi melodiile sunt mult mai intelingente(cu exceptia melodioarei cam tampite 'We're so starving'), the writing style e inca tipic lui Ryan Ross si aduce a 'A fever you can't sweat out' (the same wit, same type of word plays) . Alt factor care iti aminteste de semnul de exclamare e vocea lui Brandon Urie care, desi reuseste sa duca melodiile la cap mai mult decat onorabil, e tot 'emo'... Un punct in plus pentru melodia Behind The Sea, pe care Ross preia indatoririle vocale. Stroke of genius, Behind the Sea fiind probabil cea mai buna melodie Panic si una dintre cele mai reusite melodii ale anului so far.

Panic at the Disco - Behind the sea
Panic at the Disco - She's A Handsome Woman