Showing them what life is all about

Haide-ti s-o spunem pe aia dreapta: ‘Dark Night of the Soul’, albumul ala facut de Sparklehorse in colaborare cu Dangermouse (sau invers, cum preferati), pare mai mult o compilatie cu melodii ale celor ce canta/ale formatiilor lor. E, probabil, si ce trebuia sa iasa given the fact that the singers also wrote bits of the music (asta si faptul ca e o mare de colaborari... cu oameni cu voci diferite...hence the music had to fit their vocals and all that bollocks...). 'Revenge' e Flaming Lips clar, 'Little Girl' parca e luata de pe albumul ala Strokes pe care tot il astept de vreo n ani de zile (atat timp a trecut ca nici nu mai stiu cand a fost lansat FIOE), 'Jaykub' te face sa crezi ca s-au reunit Grandaddy (desi, de cate ori aud introul am impresia ca’i un anumit b-side Manics), 'Daddy's Gone' e de pe vreun album A Camp, 'Just War' parca e 'Juxtaposed With U' de la Super (super) Fury Animals. (E da' ce nu va mai ajung? Ce fac aici, va povestesc albumul? Auzi nesimtire.) Also, va invit la un dans pe that dark dubious song called ‘Pain’ that's featuring Iggy's vocals…si la o tigara pe melodia 'Dark Night of the Soul' featuring David Lynch's vocals and that jazz gloomy vibe...(da-ma naibii, i've said a song i like has a jazz vibe). Nu o sa va stresez cu cat imi place... ar fi si culmea. Ce, nu va dati singuri seama ca avalansa de colaborari (in speta numele Casablancas) ii garanteaza locul dubioseniei asteia printre mah faves this year? (da, m-am udat toata)


Little Girl (feat. Mr. Casablancas)


And am I the only one caruia i se pare ca David Lynch a cam lost it – dupa all that shit cu ‘how to catch the big fish'? Which, admittingly, is not such a bad thing.