They tell me that i'm sick in the head

Veterani intr-ale bautelor cu The Horrors (prieteni de cam multa vreme.. cica de pe cand vocalul avea formatie cu Rhys Webb de la Horrors), Neils Children au aceasi pasiune bolnavicioasa ca cele cinci orori din Sounthend in a-si arata their makeup skills. Spun asta pentru ca e evident ca aici se termina asemanarile. Neils Children sunt aia cu afinitatea pentru The Jam (pe care au cam dat-o naibii lately) si pentru The Cure (pe care o tin inca aproape de inimioarele lor de englezi nebronzati). X.Enc a iesit pe 11 mai la labelul Structurally Sound (chiar al baietilor de care vorbim aici), e cica numit dupa this experimental sound collage single from the late '70s (daca nu stiti despre ce e vorba, e ok, nu cred ca trebuie. and, if life's fair, probabil doar Rhys Webb stie si el i-a pus numele asta) si, cum ii sta bine unui album scos de o formatie din imediata vecinatate Horrors/de pe scena King's Cross, a fost numit pe diverse siteuri an instant classic (citeam pe undeva chiar ca e pe sistem Velvet Underground dar eu nu m-as intinde in halu' asta). Evident, e tot post-punk ceva mai melodic (doooooh). Evident, miroase... pardon, pute a The Cure pe alocuri (parca nici vocea nu ii ajuta). Evident, bateria se bate tot while standing (aici se cam opresc asemanarile cu VU...). Evident, exista referintele (sonice) obligatorii la Josef K. Evident, ne place si e cam pe repeat (zic 'cam' pentru ca e evident ca nu ma las eu de Manics cu una cu doua) lately...

Neils Children - Indifference Is VITAL