Monday, June 29

He had green flippers and sang the blues

I think I love Nick Cave even more... yes,yes indeed

......

Also, pentru toti cei loviti de evenimentele recente care nu stiu cum sa mai boceasca (desi cu o saptamana in urma nu mai stiau cum sa scuipe pe personajul cu pricina -cel al carui nume nu il vom rosti), de la mine pentru ei si familia lor... aceasta inregistrare. And, biatch, we all know WHO is the real God in that video.



/he is not Jesus though he has the same initials .

Friday, June 26

Facing Page: Top Left

*Nancy se inscrie la scoala de soferi. Nancy se duce la testul psihologic.*

Domnisoara psiholog: Ati fost internata?
Nancy: Nu, dar mi-as dori.

Thursday, June 25

God Save The Nouvelle Vague

Yeah, that band who claims to " take the songs that you adore and make you fall in love with them all over again" are back. Sincer, nu sunt nici pe departe geniul care se vor a fi. Sunt a cover band cu bune (putine) si BIG!meah's (multe). Noul album, nu e diferit. Imi plac the following: "All My Colours" (de fapt, partea lui Ian McCulloch makes me melt...si cam atat), "Parade" (care oricum cred ca e orginalul minus vocea 'dubioasa' si nitel domesticit..bah, ce chestie) si vocea lui Martin Gore (ok, si coverul dupa "Master and Servant" merge... asa, daca esti de pe alta lume si n-ai auzit in viata ta originalul). In rest... MEEEEEEEEEEEEEEEEAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAH! 'Blister in the sun' e un afront adus amintirilor din clasa a 12a cand ascultam Violent Femmes all day long, 'God Save The Queen' e just another song fara all the range and general stupidity, 'Road to Nowhere' la fel fara Byrne, la 'Ca plaine pour moi' nu imi dau seama ce au schimbat (bine, aud vocea aia enervanta) etc etc. Pot sa scriu tomuri despre cum, de fapt, Nouvelle Vague is not so special like they want us to believe. Nu, nu o sa ascult la nesfarsit coverul vostru dupa M&S cand am originalul. Ce chestie.

Monday, June 22

Speak In Tounges

Da, am azi in jurul incheieturii o bratara alba cu negru (checkered, ca-i in trend) de la un anumit concert. Da, ma dor muschii picioarelor. Da, conversii mei mult prea iubiti (si mult prea rupti) sunt si mai rupti acum...

Si, da, sufar... Impresii mai multe, dragii mei, this way.

Friday, June 19

I say I'm leaving but it ain't true



Eu cred ca domnul care a scris acest articol thinks the new Placebo album is really great and his fave band is White Lies

/Love the song
//Will be on repeat for a while now
///OMG! Greenhornes yumminess combined with QOTSA yumminess? fap fap

Wednesday, June 17

It's just a different lifestyle

Cineva spunea si spunea bine 'Is there something in the water in Manchester'. Ei, da. Soundu' asta tipic cica zonei si the general earcandy te cam face sa iti zici ca tre sa fie ceva, sa fi copilarit pe acolo si sa fi baut apa in care au fost deversate reziduri de la o uzina din zona or something. De ce zic asta? Pentru ca nu prea auzi formatie fara birth certificate de Manchester careia sa ii iasa bine soundu' dom'ne. Si totusi, The Ruling Class, chiar daca nu's pe de-a-ntregul englezi macar (vocalul e din Suedia), te fac sa te uiti in stanga, in dreapta si sa zici 'Tim, is that you?'. Si sa te astepti sa auzi macar vocea lui Ian 'No, it's me'.

The Ruling Class - Sleeping Beauty

Despre domnul de la Champagne Riot nu stiu prea mult. I-am citit blogul si stiu ca e din Danemarca. Adica din Scandinavia, lucru de care ne-am fi prins si dupa una-doua ascultari. Da, indie-popul Scandinavian Warfare e tipic zonei. Ma duce cu gandul ba da Le Sport (remember them?) ba la the dreamy state pe care o ai dupa prea mult Radio Dept. Si e perfect for a not-so-lazy summer day.

Tuesday, June 16

Bowie?! Yes, Bowie, Sir

... because we are all unhappy bubbles of anal wind

Sunday, June 14

We also do speak politics for you to hear

Creierul meu de gasca imbibat cu o bere la pranz si-ar dori sa scriu despre cat de bun e Duff McKagan. La 44 de ani. Si cum Slash o suge and always has (he's ugly, ugly, i tell ya...) .. dar nu voi face asta. Am si eu limitele mele. In schimb...

....

Maine am examen la materia numita Politologie. Politics, parties and all that jazz. Ceea ce e chiar foarte funky. I like rants about how American politics are shiat, about how UE will fuck us all. Imi place Generation Terrorists de la Manics ca se inflameaza pe el (pe atunci) pustii aia si o ard in sloganuri naive (desi nu's de acord cu unele faze ... dar ce conteaza). Ma extaziez cand dau de o carte cu anarhismu' si variile lui forme la BCU (aka Biblioteca Central Universitara... la care imi place sa merg ca este multe carti acolo). Rad cu lacrimi cand Raymond Aron face misto de intelighenta britanica/franceza in contextul socialism vs. liberalism. Injur la tot pasu' legile stupide si imi zic ce futut e statu' blablabla. Ma uit over and over again la 'Rude Boy'. Ma apuc si scriu referate despre politics in discurul Manics. Dar cand vine vorba de invatat la materia Politologie... ba, nu pot. Ma ia cu cascat, imi zic 'trai-te-ar, ce tre sa stiu io sistemul de guvernare in Elvetia' (ceea ce nu inseamna ca nu ma iau de fazele cu 'consociationalismul' lor si pluripartidismul dus la extrem..). Ma intreb de ce tre' sa stiu ca exista 6 tipuri de sisteme hibrid care rezulta din variile combinatii intre cel parlamentar si cel prezidential (din care oricum vreo 5 nu se pot pune in practica...). Din astea. Ma pierd in detalii, pentru ca mai stiu si eu ceva pe ici pe colo, si nu pot sa invat. Asa ca stau si ma intreb... nu pot sa o ard azi si sa ii povestesc de Nozick, Chomsky, Orwell, Joe Strummer si Manics stimatului domnului Parvulescu? Oare ma pica daca fac asta?

Friday, June 12

Learn to live without clutter



Unde i-au gasit? Si pe pustii aia cu platitudinile pe care le spun si pe aia care le-au facut traileru si idea lor incredibil de proasta...

Wednesday, June 10

Echos from the other world



Mi-am amintit ca ii vad in some 20+ days... OMGOMGOMGOMG! Desi Klaxons imi par formatia perfecta pentru small venues (and, oh boy, did they rock that venue in Lyon... :D:D:D:D), i'll settle for a small crowd/fest thing this time...

Vin cu completari... pentru cei interesati, desigur....Citeam ca pe setlistul de la gigul din Conventry (a se vedea vidul de mai sus), melodiile noi au fost:

- HOODOO BORER (le place la baieti titlurile dubioase, nu zic nu)
- VALLEY OF THE CALM TREES
- SILVER FOREST
- ECHOS (da, fara e... as in sound... nu ecou...pfffff... )
- VENUS

Deci, poate curand si un albumul ala mult asteptat

....


Vorbeam acum cateva zile cu a good friend, si el fanatic al clacsoanelor. Evident, amandoi cu aceasi problema: impactul muzicii lor asupra publicului romanesc si cati ca noi mai sunt out there. Eu imi pun teeul luat de la concertul din Lyon, cu blugi rosi skinny si bummed converse...el teeu' lui new rave/80ist cel mai probabil...ne tragem outfituri de descreierati. O sa repetam versurile inainte just in case si alte faze. Dar cativa vor mai fi ca noi? Doi, trei?

Tuesday, June 9

I like me some slap bass

Eu am o teorie conform careia toti basistii sunt retardzi..mai mult sau mai putin. Nu,nu e judecata de valoare. Am si dovezi. John Cale, Wire, Osdal, Jamie Reynolds de la Klaxons, Kim Deal (for not wearing a bra... and dangling them... ). Cale tragea scaune prin studiouri de inregistrari cu Lou Reed. E normal. Doar e basist.(La Reed e de la the shock treatment primit to be cured of homosexuality prin the 50's la cererea parintilor..). Wire poarta fuste si fluffy tiaras si skanky makeup. E normal. Doar e basist. Osdal are la gat un necklace cat un candelabru. E normal. Doar e basist. Jamie se imbraca in Evil Rudolph si Furby. Din nou, normal, basist. La Kim Deal tot nu e normal ca le lasa sa atarne. And the list goes on...

Da. Este despre basisti postul de fata. Pentru ca mie imi plac. Retarzi cum sunt. Mai mult decat orice alt membru din formatie. In general, isi baga pufa (sau tiara pufoasa, dupa caz) in tot. Uneori, scot cate una pe sistem 'I understand The Buzz, but why the cocks'. Dar fara ei/ale lor instrumente melodia n-ar fi ce e. Cum ar suna 'Archives of Pain' fara notele cantate de Wire (desi nu si scrise de el)? Cum or fi fost Rage Against The Machine fara Morello? Ar mai fi fost Talking Heads the funkiest white band in town fara basu' Tinei Weymouth? Ce ar fi fost Joy Division fara Peter Hook sau Gang Of Four fara Dave Allen? Hell, cam tot ce misca in post-punk ar fi fost o laba fara basisti... (yes, i've said. take it or leave it).

Si totusi, toata lumea (in frunte cu Rolling 'We-use-1-year-olds-to-write-our-reviews' Stone) makes the fap-fap sound numa' cand aude de chitaristi/bateristi. Nu s-au gandit nici pana in ziua de azi sa faca un top decent cu the greatest bass players ever. Zic decent in sensul 'se iau cativa muzicieni si cativa critici, se baga intr-o camera cu o foaie si un pix - eventual cate una/unu pentru fiecare - si li se cere sa scrie basistii lor preferati'. (Maynard James Keenan probabil s-ar trece pe el...dar asta e alta poveste). Evident ca, dupa publicare, ne-am inflama toti ca nu fu ala de il iubim noi mai mult mai sus in top. Pardon, mint, NME a facut un top cu basisti prin 72... adica acum 37 de ani. Desi pare socant, zic ca lucrurile s-au mai schimbat. Si totusi, se fac toti ca ploua cand vine vorba de basisti. Ba mai mult, un fost basist injura statutul de basist. (Javra de SIR McCartney zicea prin 2007 ca... citez, sa imi bag io ceva in el, "bassists are the fat guys who stand at the back".) Singurul din industrie care pare a fi entuziasmat de basisti (si ii pune sa cante si sa se rupa in figuri pe albumele pe care le produce) e domnul Steve 'I-wrote-a-20-page-essay-about-how-shitty-the-industry-is' Albini.

Sa nu credeti ca n-am dat cotrobait pa gugle. Si inca cum. Mai aveam nitel si dadea peste articole din anii 60. Tot ce am gasit a fost o referinta la
Bass Guitar Magazine care a cerut cititorilor sa voteze "The Greatest Bass Player Who Has Ever Lived" prin 2006 (recunoasteti, nu va asteptati chiar de la o revista despre basses sa faca asa ceva) si topul asta. (daca dati click pe 'Best musicians', s-ar putea sa aveti un moment de extaz cand veti vedea ca e ales cate un basist pentru fiecare an din 55 incoace, dar va va trece cand veti vedea ca pe 2008 au fost doi candidati la titlul de best bassist si fara numar,fara numar in rest).

Si cand te gandesti ca all it took was one link on fark.com to get me going...

Va las cu un bas that's pure evil...



Monday, June 8

Talkshows on mute




Sincer, cred ca Molko si Osdal should do the exact same thing la gigu din Bucuresti... las la alegerea lor which one will flash us and which one will carry the flasher ...


OMGOMGOMGOMGOMGOMGeightpoundjesusonapogostick! a new placebo song i actually lurve...

Saturday, June 6

Parklife

We love reminiscing about the 90s.* Mai ales noi cei ce nu stiam ce sunt alea cosuri pe atunci. Noi cei ce eram too young to fully realise pe ce lume traim si totusi old enough sa ne prindem ca there was something going on somewhere in the world (mai ales in UK). Ne ia cu oftat, cu fraze de gen ‘MTV was cool back then’. Ne entuziasmam la gandul ca Manics erau patru, ca Liam si Noel isi vorbeau, ca Oasis si Blur nu isi vorbeau, ca Damon avea un dintisor de gangsta, ca Suede mergeau in turneu cu Manics, ca Damon si Justine Frischmann erau mai ceva ca Britney si Justin, ca Jarvis was mooning Jacko, ca Placebo si Soundgarden faceau vids cu Chris Cunningham si ca people gave a fuck about Mansun. Noua ne este dedicata inregistrarea de mai jos. Cine s-ar mai gandi acum ca cele trei formatii prezente in filmulet vor mai urca pe scena in cadrul aceleiasi festivitati de premiere, beti ranga si se vor injura ca chiorii?** Not the people who are buying cheese de la Alex James, no.

*nu zic ca nu facem la fel si cu the 60s,70s,80s. Stiu doar de cate ori m-am gandit ca ar fi fost uber-uber sa stand in line in front of CBGB’s waiting for that gig with Blondie, Television, Bad Brains, Richard Hell si Ramones on the bill. Also, nu zic ca prezentul o suge. I am too much of a Klaxons and Horrors whore ca sa zic asa ceva.

** nu e endearing cum Oasis tot incearca sa ii injure pe Manics si Blur si tot ei si-o iau in freza?

Friday, June 5

Showing them what life is all about

Haide-ti s-o spunem pe aia dreapta: ‘Dark Night of the Soul’, albumul ala facut de Sparklehorse in colaborare cu Dangermouse (sau invers, cum preferati), pare mai mult o compilatie cu melodii ale celor ce canta/ale formatiilor lor. E, probabil, si ce trebuia sa iasa given the fact that the singers also wrote bits of the music (asta si faptul ca e o mare de colaborari... cu oameni cu voci diferite...hence the music had to fit their vocals and all that bollocks...). 'Revenge' e Flaming Lips clar, 'Little Girl' parca e luata de pe albumul ala Strokes pe care tot il astept de vreo n ani de zile (atat timp a trecut ca nici nu mai stiu cand a fost lansat FIOE), 'Jaykub' te face sa crezi ca s-au reunit Grandaddy (desi, de cate ori aud introul am impresia ca’i un anumit b-side Manics), 'Daddy's Gone' e de pe vreun album A Camp, 'Just War' parca e 'Juxtaposed With U' de la Super (super) Fury Animals. (E da' ce nu va mai ajung? Ce fac aici, va povestesc albumul? Auzi nesimtire.) Also, va invit la un dans pe that dark dubious song called ‘Pain’ that's featuring Iggy's vocals…si la o tigara pe melodia 'Dark Night of the Soul' featuring David Lynch's vocals and that jazz gloomy vibe...(da-ma naibii, i've said a song i like has a jazz vibe). Nu o sa va stresez cu cat imi place... ar fi si culmea. Ce, nu va dati singuri seama ca avalansa de colaborari (in speta numele Casablancas) ii garanteaza locul dubioseniei asteia printre mah faves this year? (da, m-am udat toata)


Little Girl (feat. Mr. Casablancas)


And am I the only one caruia i se pare ca David Lynch a cam lost it – dupa all that shit cu ‘how to catch the big fish'? Which, admittingly, is not such a bad thing.


Thursday, June 4

Someone somewhere soon will take care of you



Din seria 'songs that give you chills'... desi, fata de Follow The Cops, melodia asta brings me to tears si in varianta de pe album... in orice varianta de fapt.

Also... bai, sunteti pe real?

Wednesday, June 3

Let's spend the night in Jimmy Choo's



Sunt unele melodii care, live, bring tears to yr eyes si iti par epice. Ca in cazul de fata. Nu stiu cat imi place in varianta de studio dar cand o aud live ma trec fiori (motiv pentru care acum e pe repeat in Songbird). Imi pare rau ca nu am un vid cu liveu' de aseara din Bruxelles... it was beyond!

Legat de asta,ascultandu-i aseara mi-am dat seama ca noul album suna intr-adevar bine live...noul baterist e ca this force of nature si nu ma mai simt unsure about the gig de pe 21 din Bucuresti. Iar Sleeping With Ghosts mi-a lasat un gol in stomac. De asta imi plac asa mult Placebo. I've been reminded. Thank you...

Tuesday, June 2

Tonight we beg the question

Teoria pe care vreau sa v-o prezint in continuare poate soca pe multi. De fapt, cu siguranta o va face. Mai ceva ca niste versuri cum ar fi ‘He’s a boy/you want a girl/so tear off his cock/tie his hair in bunches/fuck him, call him Rita if you want’. Recunosc. Imi place la nebunie sa sochez.
Se intampla prin 1989. Un semiotician pe numele sau Leonard Meyer avansa in cartea sa ‘Style and Music’ o teoria re-vo-lu-tio-na-ra. Cica, CICA compozitia muzicala ar fi influentata de istorie si ideologie. In mare zic. Nu vrea sa intru in detalii. Stiu, e deja prea mult pentru o singura fraza si deja simt cum mi-am pierdut o parte dintre cititori.
In 2007, un adept al acestui Darwin al semioticii muzicale ne spune ca teoria respectiva e cam ignorata, dom’ne. Stiu ce veti spune. Ar fi si revoltator sa fie considerate relevanta!!! Adica, cum? Sa ascultam toti nebunii? Ar fi ca si cum am accepta evolutionismul nebunului alalalt! Dar va rog, lasati-ma sa termin. Amicul nostru ne prezinta cartea si ne implora sa ii dam o sansa. E esential pentru o analiza completa a unei compozitii muzicale sa cunoastem putina istorie, niste ideologii, niste concepte filosofice. Si, desi pare surprinzator, am fost convertita. Acum, si eu cred ca contextul in care a fost creata o piesa muzicala si ideologiile celor ce au scris-o sunt extrem de importante.








Meanwhile, in another world, Legs McNeil, Jon Savage, Nick Kent and Simon Reynolds are all backslapping Meyer and music semioticians in general. The music press is cheering!
Also, as vrea sa primesc o explicatie de ce toti semioticienii pizdii ma-sii, de la Nattiez la Meyer si Barthes s-au blocat toti in muzica clasica… De ce Savage nu s-a apucat sa faca un studiu de caz cu instrumente ale semioticii pe Sex Pistols spre exemplu? Nu ca imi era mai usor sa fac referatu’ ma-sii acuma?

They tell me that i'm sick in the head



Veterani intr-ale bautelor cu The Horrors (prieteni de cam multa vreme.. cica de pe cand vocalul avea formatie cu Rhys Webb de la Horrors), Neils Children au aceasi pasiune bolnavicioasa ca cele cinci orori din Sounthend in a-si arata their makeup skills. Spun asta pentru ca e evident ca aici se termina asemanarile. Neils Children sunt aia cu afinitatea pentru The Jam (pe care au cam dat-o naibii lately) si pentru The Cure (pe care o tin inca aproape de inimioarele lor de englezi nebronzati). X.Enc a iesit pe 11 mai la labelul Structurally Sound (chiar al baietilor de care vorbim aici), e cica numit dupa this experimental sound collage single from the late '70s (daca nu stiti despre ce e vorba, e ok, nu cred ca trebuie. and, if life's fair, probabil doar Rhys Webb stie si el i-a pus numele asta) si, cum ii sta bine unui album scos de o formatie din imediata vecinatate Horrors/de pe scena King's Cross, a fost numit pe diverse siteuri an instant classic (citeam pe undeva chiar ca e pe sistem Velvet Underground dar eu nu m-as intinde in halu' asta). Evident, e tot post-punk ceva mai melodic (doooooh). Evident, miroase... pardon, pute a The Cure pe alocuri (parca nici vocea nu ii ajuta). Evident, bateria se bate tot while standing (aici se cam opresc asemanarile cu VU...). Evident, exista referintele (sonice) obligatorii la Josef K. Evident, ne place si e cam pe repeat (zic 'cam' pentru ca e evident ca nu ma las eu de Manics cu una cu doua) lately...

Neils Children - Indifference Is VITAL

Monday, June 1

Ocean Rain



Drumming while standing and a babyfaced keyboardist are the keys for guaranteed success. Asteptam cu nerabdare pozele de pe prima pagina a Daily Mail.