Lacking any ideas about how the hell I could write about Ben Trotter (creatie, dom’ne, m-a mancat sa dau la jurnalism… admiterea!) si brainstorming in speranta ca voi gasi un pesonaj literar care sa imi placa la fel de mult (tema era: “Realizeaza portretul personajului literar favorit”), mi-a venit idea unui Top 5 in iubitul stil High Fidelity (Long Live Hornby!)… Un top 5 books I’d carry with me everywhere I go + reasons why
1. Rotter’s Club (la pachet cu “A Closed Circle”) – Jonathan Coe
De ce?
Pentru ca e o epopee almost Joyce-iana in care Coe analizeaza duritatea adolescentei,its cruelness and bitterness. Si o face cu un simt al umorului extrem de sharp.
Pentru ca e aproape imposibil sa nu te indragostesti de personajele lui, de their hopes&dreams.
De ce la pachet cu "A Closed Circle ?"
Pentru ca iti arata cum s-au maturizat personajele din "Rotter’s Club", cum s-au naruit their hopes&dreams si ce cruel e viata in general (nu numai adolescenta) 2. Boys In The Band – David Brun-Lambert
De ce?
(Unii ar zice “pentru ca it’s about Libertines!”. Da, de asta mi-am luat-o. Ma simt nevoita sa fac o mini-recenzie. Cartea se bazeaza pe the Libertines story, the friendship dintre Carl si Pete. Este scrisa sub forma unei fake autobiography scrisa din punctul de vedere al lui Carl. In carte, numele persoanelor, ale melodiilor, ale formatiilor etc sunt pastrate ca in realitate. Dar naratorul si autorul nu se confunda… adica sunt diferiti… adica sentimentele si gandurile lui Carl cel din carte sunt aparute din imaginatia autorului. )
Pentru ca povestea Libertines, poveste pe care e bazata cartea, e doar un pretext folosit de autor pentru a analiza sentimentele unui om care isi pierde un prieten si ajunge sa se simta inutil.
Pentru ca iti da un sentiment imens de hopelessness. La finalul cartii, Carl se muta intr-un apartament in Montmatre, de pe geamul caruia vede in fiecare zi o fata. He ends up falling in love with her and whenever he listens to music (a song in particular – something from Isobel Campbell & Mark Lanegan, I can’t remember which one right now) he thinks of her. However one day, the girl disappears (history repeated?) and Carl decides never to listen to music (or make music) till he finds her (although he knows nothing about this girl)… I just had to tell the ending and spoil it…
Nota: a NU se citi cu Libertines ca fundal sonor…
3. Naked Lunch – William Burroughs
De ce?
Pentru umorul negru tipic Burroughs.
Pentru imaginile s&m duse la extrema in asa fel incat par doar hilare.
Pentru satira acida adusa societatii moderne.
Pentru faptul ca e controversial si azi.
Pentru Interzone
Nota : a se citi cu Klaxons( si ale lor lumi imaginare influentate de Burroughs ) ca fundal sonor.
4. 99 Francs/14,99 Euro/6,20 Euro edition Folio/9,99 £ /19,9 Lei/etc – Frederic Beigbeder
De ce ?
Pentru cinismul specific lumii post-moderne.
Pentru umorul negru, situatiile absurdo-hialre si replicile dementiale (« Connaissez-vous la différence entre les riches et les pauvres ? Les pauvres vendent de la drogue pour s’acheter des Nike alors que les riches vendent des Nike pour s’acheter de la drogue. »).
Pentru kitschul asumat.
Pentru critica dura adusa lumii publicitare.
5. Kingdom Come – J.G. Ballard
De ce?
Pentru felul in care Ballard iti construieste o societate perfecta creata de consumerism (aici un orasel de la periferia Londrei) pentru ca mai apoi sa o tear to pieces si sa iti arate ce rotten it it. Si o face incet, fara graba, calm.
Pentru realismul crud al cosmarului climatizat.
Pentru faprul ca nu uita nici o clipa sa analizeze trairile persoanjului principal.
Nota : si va mai intrebati de ce zic Klaxons ca au facut o formatie inspirati fiind de opera lui Ballard…
