Am o problema cu Placebo. Aveam o problema cu Placebo in sensul bun al cuvantului. Ca multi altii de altfel. Acum am o problema cu ei in sensul ca, daca s-ar putea, as ingropa noul album. Revin. Ca multi altii. It fails in ways unknown to mankind. Hence, one must not be amazed ca la concert voi sta degeaba. Sau poate la o barfa cu mah group. Cam cat dureaza noul album. (De cat era mizeria? Ah, de o ora… Hopa, cam mult.). Revin la Molko (si Osdal si noul baterist… si tunsorile lor). Nu, nu cred ca mizeria scoasa in urma celei mai recente vizite la un studio de inregistrari exista din cauza varstei lui Molko (Manics au cu vreo 5 ani in plus si uite ce bine o duc… muzical vorbind, evident…). Cred totusi ca parte a vinei trebuie luata de turneul jointuit cu Linkin Park si MCR (mama, mama, ma simt ca un urban care abreviaza vreo denumire de muzeu din Bucuresti). Noile melodii suna la fel de generic si au aceleasi shitty chord changes ca noua melodie LP. Also, alta bucata de vina apartine botoxului injectat de Molko in creier de frica ridurilor (everything must look like a baby’s bum). Nu voi prezenta in detaliu albumul (oricum, ce as putea sa spun? Besides ‘crap, crap, crappy’?). Nu de asta suntem aici. Suntem aici pentru a ne pregati ca stam o ora cu our arms crossed pe 21 iunie. Si, eventual, sa facem pronosticuri cam cat le va lua lui Molko si lui Osdal sa il cheme pe Hewitt inapoi in formatie (you were right all along, our ideas were bad). Iar Hewitt, ca un mesia ce e el, va accepta (mai exista si varianta cu scuipatu’ in cap.. dar o vom ignora).
Simt nevoia sa va povestesc de mah weekend so far. Care fu incredibil de prolific. On a manic level. Adica, ieri seara s-a deschis this new record store* in mah lovely city. Odata cu deschiderea cu pricina, a avut loc si lansarea in Romania (nu credeam ca voi zice asta vreodata) a noului album Manic Street Preachers, Journal For Plague Lovers. Mega-blana, ar spune unii. Da, cititi randurile scrise de the proud owner of the following …erm…stuff: JFPL si Everything Must Go in original, un poster de la lansare (‘ce tre sa fac pentru un poster?’ ‘uite, il dezlipesti pe ala de acolo’), un NME si un Q Magazine cu ze Preacherz (bine, Qu’ e sharuit, ca nu mai aveam bani de el intreg). Stam bine, nu zic nu. Va zic all this cu one hand on mah feather boa, cu un ranjet mai ceva ca al lui Wire si cu un ego mai mare ca al manicsilor in 91 pe care stiu ca il simtiti cum va inteapa indiferent de zona in care stati. Acum, mai sper doar ca va fi prolific weekendul si din punct de vedere al eseului meu la materia sublima numita semiotica...care, incidentally, e despre Manics. Problema e ca tre sa am o problematica sau o ipoteza and besides 'Nicky is top not Richey' sau 'Is it really James+Richey=OTP not Nicky+Richey?' nu prea imi trec prin cap idei (ca sa fac o gluma proasta...ele probabil imi trec, dar nu imi raman)
*se cheama Off The Record the record store (see what they did there? Eh, eh?) si e chiar langa Club A. Evident, ma voi muta acolo. Mai ales ca am ochit si un vinil cu Manics dar care nu e for sale (poate, poate..sper…). Ah, si o sa fie si lansare a noului Placebo(acum realizez ca nu i-am spus numele.. e irelevant... oricum, va fi uitat soon.sper). Merg doar pentru ca’s Placebo si fara ei a mea adolescenta ar fi fost (si mai) trista.
**
